Accentul în limba italiană
|Învață cu Accesis limba Italiana de la profesori nativi si/ sau români
În italiană, accentul marchează creșterea intensității cu care se pronunță o silabă (numită silabă tonică), care capătă astfel o mai mare importanță decât celelalte silabe ale aceluiași cuvânt.
Cuvintele se disting în funcție de silaba pe care cade accentul.
- – Cuvintele cu accentul pe ultima silabă sunt trunchiate (sau oxitonate): liquidità, così, interpretò
- – Cuvintele cu accentul pe penultima silabă sunt plate (sau paroxytone): caténa, butterflyìna, piàno
- – Cuvintele cu accentul pe antepenultima silabă sunt slurred (sau proparoxyton): fabbricàrono, èpico, invisìbile
Redarea în scris a unui accent dintr-un cuvânt corespunde accentului grafic, care în italiană poate fi acut (´) sau grav (`): ➔accento, acuto sau grave.
În italiana contemporană, accentul grafic este obligatoriu doar în câteva cazuri.
– În cuvintele trunchiate care au mai mult de o silabă: carità , però, virtù, comò
inclusiv cele formate din mai multe cuvinte, dintre care ultimul se scrie fără accent.
- tre ▶ ventitré
- me ▶ nontiscordardimé
– În unele monosilabe care ar putea fi pronunțate greșit ca bisilabe: più, può, ciò, già, giù
– În unele monosilabe care trebuie distinse de cuvintele omonime
– dà (verbul a da) / da (prepoziție): La somma dà come risultato dodici / Il prezzo è stato pagato interamente da me
- – è (verbul a fi) / e (conjuncție): Jessica Alba è bellissima / Ho fatto merenda con pane e salame
- – là (adverb de loc) / la (articol sau pronume): Guarda là / La mela / La vedi?
- – lì (adverb) / li (pronume): Vengo lì / Li ho tutti in tasca
- – né (conjuncție) / ne (adverb sau pronume): Né carne né pesce / Me ne andrò da qui / Di soldi ne hai?
- – sé (pronume) / se (conjuncție): La cosa in sé / Se sapessi!
- – sì (adverb afirmativ) / si (pronume): Alla fine ha detto sì / Si prende troppo sul serio
- – tè (băutură) / te (pronume): Un tè tra amiche / Parlami di te
Accentul grafic, pe de altă parte, este opțional, dar recomandabil, în cazul în care există cuvinte care se scriu la fel, dar care trebuie pronunțate diferit (omograme).
- – Àltero / altèro: Àltero l’ordine delle cifre per confondere i possibili ladri / Ha uno sguardo torvo e altèro
- -Àmbito / ambìto: È un àmbito ristretto / Baggio conquistò l’ambìto premio messo in palio da France Football
- – Nòcciolo / nocciòlo: Il nòcciolo della questione / Un albero di nocciòlo
- – Prìncipi / princìpi: I prìncipi e le principesse di tutto il mondo / È un uomo di sani princìpi
- – Séguito / seguìto: Il séguito alla prossima puntata / Ho seguìto la lezione attentamente
- – Sùbito / subìto: Esci sùbito da casa mia! / Gol sbagliato, gol subìto.
UTILIZĂRI
Accentul este adesea folosit în mod greșit în locul apostrofului. Cele mai răspândite cazuri sunt, în italiana contemporană, scrierea pò în loc de po’ (un po’ sau un pò?) și scrierea dì pentru persoana a II-a a imperativului verbului dire, în loc de di’
ISTORIE
Pe lângă accentele grave și acute, până în prima jumătate a secolului al XX-lea, în limba italiană a existat și accentul circumflex (^), care a avut utilizări diferite.
– În antichitate indica (mai ales în poezie) forme contractate
- andarono ▶ andâr
- furono ▶ fûr
- togliere ▶ tôrre
– Până de curând, a fost folosit pentru a reda dublul i al pluralului în -io (mai ales în prezența omografilor), cum ar fi varî (pluralul lui vario), care se distinge astfel de forma de plural a lui varo și de persoana a 2-a singular a indicativului prezent al lui variare (ambele scrise vari).
Această utilizare astăzi este foarte rară.
Învață cu Accesis limba Italiana de la profesori nativi si/ sau români